Mariko Daouda, unul dintre cei mai longevivi jucători străini din fotbalul românesc la începutul anilor 2000, ajuns acum la 38 de ani, a oferit un interviu pentru FANATIK în care a rememorat perioada din țara noastră, a vorbit despre planurile de viitor și a povestit momente amuzante cu „prietenii mei buni Luțu și N’Jock”. Și a explicat de ce ar vrea să revină în România în viitor.

Daouda: „Vreau să lucrez la o echipă din România, să fac scouting în Africa”

Salut, Mariko. Ce mai faci, cum e viața în Coasta de Fildeș?
– Mi-am dorit foarte mult să antrenez după ce m-am retras, iar acum sunt antrenor la echipa de copii U-20 la o echipă din Liga a 2-a. Vreau să iau licența de antrenor. Adică să iau toate categoriile pentru a antrena și mai sus. Sunt alături de prieteni, e acasă, sunt foarte bine. Mi-e dor de România.

Cum petreci finalul de an?
– Voi fi acasă, cu familia, cu copiii și soția. Sunt musulman, pentru mine nu e ceva deosebit. Dar am cumpărat jucării pentru copii, așa făcea și tatăl meu, așa faceți și voi. Țin minte (râde)

Ai zis că ți-e dor de România…
– Daaa, România e a doua casă pentru mine, a fost o perioadă superbă la voi în țară…

Ai vrea să te mai întorci la noi?
– Eu chiar sper să se întâmple. Cât mai curând. Să vin într-o zi în România, să găsesc să fac ceva acolo. Poate chiar scouting în Africa sau chiar Coasta de Fildeș pentru o echipă din Liga 1. Sau să fac altceva la club.

Citește pe același subiect:

„Atmosferă ca la Craiova nu există nicăieri în lume”

Ce amintiri ai din România?
– Cele mai frumoase sunt de la Craiova, acolo m-am simțit extraordinar tot timpul. Și când am jucat prima dată în nocturnă cu 40 de mii de suporteri a fost parcă din altă lume.

Atmosfera?
– Știi cum e la Craiova, lumea iubește fotbalul. Iar când sunt rezultate, lumea vine la stadion. Nu există atmosferă mai frumoasă. Nicăieri. Craiova este altceva, un loc minunat.

Oamenii cum se purtau cu tine?
– Cred că și oamenii au făcut diferența acolo. Domnul primar Solomon m-a invitat la el acasă cu familia mea, a fost frumos și neașteptat. La fel cu domnii Staicu și Nețoiu.

Cum erau ca patroni?
– Înainte de toate au fost ca niște părinți pentru mine, m-au ajutat foarte mult. Le mulțumesc pe această cale, sper că sunt bine după ce au fost la închisoare.

Ai mai ținut legătura cu cineva din România?
– Mai puțin, dar l-am felicitat pe Corneliu Papură când a fost numit antrenor la Craiova.

Și acum de la întoarcerea în Coasta de Fildeș?
– Este frumos, mi-am reîntâlnit prietenii, familia. M-am pus la treabă, vreau să antrenez în continuare.

Mariko Daouda, la un antrenament în Coasta de Fildeș
Mariko Daouda, la un antrenament în Coasta de Fildeș

Unde te-ai simțit cel mai bine în România?

În acest moment mă oprește și îmi spune să luăm o mică pauză pentru a se putea ruga.

– Mulțumesc. M-am simțit foarte bine peste tot, am întâlnit oameni frumoși și deosebiți la Dinamo, Pitești și Mioveni. Dar la Craiova am jucat 3 ani, am jucat prima dată în România și a fost altceva. Craiova, fără doar și poate.

Știu că la Craiova a și născut soția al doilea copil…
– Da, a fost ceva deosebit. Pentru mine și soția mea. Craiova va rămâne mereu în inima mea.

„Luțu încerca să vorbească în franceză, dar spunea cu totul altceva”

La Craiova ai fost coleg și cu Ionuț Luțu, era exact ca în povești?
– Cel mai amuzant băiat din câți am întâlnit. Îmi amintesc cum încerca să vorbească în limba franceză cu mine, aproape în fiecare zi. Problema era că nu știa franceză și spunea cu totul altceva (râde). Dar e un om deosebit. Un băiat de 5 stele, așa cum se spune. După antrenamente mă lua mereu cu mașina lui și mă ducea acasă.

Acum e asistentul lui Gigi Becali. Face și pe șoferul
– Foarte frumos, mă bucur pentru el dacă are ceva de făcut. Este liber să facă ce vrea, doar să-i placă.

„N’Jock ne învăța toate înjurăturile”

Și N’Jock?
– Haha, Jeremy era fratele meu, un băiat bun. El ne învăța toate înjurăturile în limba română, spunea tot ce îi venea în cap.

Portarul Guso era cel mai bun prieten al tău de la Craiova?
– Am fost mai mult decât prieteni. Era un frate mai mare pentru mine, soțiile se plimbau împreună, mergeam împreună la masă. Am păstrat legătura cu el, dar acum mai puțin că a dispărut de pe facebook (râde).

„Rasismul e o mare problemă, FIFA și UEFA trebuie să facă ceva”

Trebuie să te întreb în final și despre rasism…
– Să știi că în ultimele luni parcă sunt din ce în ce mai multe. Și eu am avut probleme, dar nu vreau să vorbesc despre astea. Oricum degeaba vorbim dacă FIFA și UEFA nu îi sancționează drastic pe acești indivizi care vin doar să înjure jucătorii de culoare. Nici nu sunt suporteri, nu sunt nimic. Rasismul nu trebuie să existe nicăieri, nici pe stadioane, nici în viața de zi cu zi.

La final, un gând pentru români și România?
– Crăciun fericit tuturor românilor. Și sper ca 2020 să vă aducă bucurii și sănătate. Hai, Craiova!





Sursa: www.fanatik.ro

Please follow and like us:
error